Se poate spune fără a greÈ™¾± că unul dintre cei mai cunoscuÈ›i È™¾± mai îndrăgiÈ›i profesori pe care i-a avut învățământul academic din Suceava a fost domnul profesor univ. dr. Gheorghe C. Moldoveanu.
  Â
   Personalitate plurivalentă, de excepÈ›ie, profesorul Gheorghe C. Moldoveanu s-a născut la 1 octombrie 1937, în judeÈ›ul Vrancea, din părinÈ›ii Constantin È™¾± Ecaterina Moldoveanu. A urmat È™coala gimnazială în comuna natală, liceul în FocÈ™ani, iar în anul 1962 a absolvit Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuzaâ€� IaÈ™¾±, specializarea Limba ÅŸ¾± literatura română, începându-ÅŸ¾± imediat cariera didactică la Catedra de limba ÅŸ¾± literatura română a Facultăţii de Filologie de la Institutul Pedagogic din GalaÅ£i, unde a fost, pe rând, ÅŸef de cabinet, asistent ÅŸ¾± lector universitar. Din 1974, Facultatea de Filologie din GalaÅ£i nu a mai ÅŸcolarizat pentru specializarea Limba ÅŸ¾± literatura română, iar profesorii ¹ó²¹³¦³Ü±ô³Ùăț¾±i au plecat să predea în învățământul preuniversitar. După ce a predat câțiva ani la Liceul de Filologie-Istorie din GalaÅ£i È™¾± la Liceul Pedagogic „Costache Negri“ din oraÈ™ul de pe malul Dunării, în 1991, profesorul Gheorghe C. Moldoveanu a fost invitat în Bucovina de fostul său coleg de grupă, profesorul Mihai Iordache, să È›ină cursuri la Facultatea de Litere, unde a devenit, prin concurs, în 1992, conferenÈ›iar titular al cursurilor de Limba română contemporană (fonetică-fonologie, ortografie, lexicologie) ÅŸ¾± Dialectologie, cărora li s-au adăugat apoi altele: Istoria limbii române, Toponimie românească, Antroponimie românească, EvoluÅ£ia ortografiei române, fiind nu numai unul dintre cei mai îndrăgiÈ›i dascăli ai ¹ó²¹³¦³Ü±ô³Ùăț¾±i, ci fiind un întemeietor în adevăratul sens al cuvântului, pentru că, împreună cu regretatul Mihai Iordache, a reînnodat firul tradiÈ›iei filologice în Universitatea suceveană, È™coală al cărei prim rector a fost istoricul È™¾± criticul literar Constantin Ciopraga. Numele acestei mari personalități ieÈ™ene care a girat învățământul superior de la Suceava obliga È™coala filologică din Universitatea „Ștefan cel Mareâ€� să continue la un nivel înalt tradiÈ›ia deschisă în 1963, la înfiinÈ›area instituÈ›iei. A slujit cu multă dăruire È™coala filologică suceveană până în 2005, anul pensionării Domniei Sale.
Profesorul Gheorghe Moldoveanu a fost foarte îndrăgit de discipoli, dar a fost ÅŸ¾± un profesor exigent, exigent întâi cu sine însuÈ™¾±, acesta fiind cu siguranță È™¾± unul dintre secretele reuÈ™¾±tei Domniei Sale la catedră. Și-a iubit elevii È™¾± studenÈ›ii, a È™tiut să aibă încredere în ei, să îi preÈ›uiască, să È™¾±-i apropie, dar nu prin metode care să le lase impresia că învățătura este un lucru facil, ci într-un mod care să-i responsabilizeze pentru a fi, la rândul lor, „sămădăiâ€� față de destinul limbii române. De aceea, profesorul Gheorghe Moldoveanu a È™tiut să cultive grija adevărată pentru cuvântul rostit sau scris, o grijă pe care nu ar trebui să o aibă numai dascălul de limba română, ci orice vorbitor, căci „omului i-a fost dat cuvântulâ€�, iar cuvântul, ne spune Al. Vlahuță „Aprinde-n inimi ură sau iubire, / De moarte, de viață-i dătător, / Și neamuri poate-mpinge la pieire, / Cum poate-aduce mântuirea lorâ€�.
Profesorul Gheorghe Moldoveanu are nu numai o bogată activitate didactică, ci È™¾± o activitate È™tiinÈ›ifică reprezentativă, concretizată în peste 150 de studii È™¾± articole È™¾± în 15 volume de autor, care acoperă o problematică extrem de vastă din domeniul lingvisticii româneÈ™ti: limba română contemporană, toponimia È™¾± onomastica, istoria limbii române, dar È™¾± din sfera mai largă a culturii române. Acestea s-au bucurat de numeroase cronici, recenzii, citări, semn al interesului pe care l-au trezit în rândul colegilor de breaslă. AÈ™adar, profesorul este deopotrivă om de È™tiință, È™¾±, nu în ultimul rând, scriitor.
ÃŽn noiembrie 1978 Gheorghe Moldoveanu a obÅ£inut titlul de doctor în filologie al Universităţii din BucureÅŸti, cu teza Toponimia din bazinul Milcovului, judeÅ£ul Vrancea, sub coordonarea acad. I. Coteanu, teza fiind publicată ulterior sub titlul Nume de locuri din Valea Milcovului, Editura Neuron, FocÅŸani, 1996. Bucovinei care l-a adoptat nu i-a rămas dator nici în plan È™tiinÈ›ific, pentru că în anul 1998 a apărut volumul Limba română în Bucovina. Statutul socio-cultural ÅŸ¾± politic, Editura A92, IaÅŸ¾±, lucrare care a obÈ›inut Premiul FundaÈ›iei Culturale a Bucovinei pe anul 1998. ÃŽn 1999 a urmat un prim volum din Crîmpeie de limbă română, Editura Bucovina viitoare, Suceava, căruia i s-a adăugat în 2018, la Editura PIM din IaÅŸ¾±, al doilea volum. Domeniului ortografiei i-a dedicat două lucrări, una în 2000, o privire istorică asupra ortografiei limbii române, la Editura Universităţii Suceava, urmată de Principii de scriere românească (în colaborare), la Editura PIM, IaÅŸ¾±, în 2006. Istoria limbii române s-a bucurat de atenÈ›ia Domniei Sale, interesul față de problemele extrem de ispititoare, dar È™¾± extrem de dificile ale acestui domeniu concretizându-se în două cărÈ›i: Istoria limbii române. Partea I. Latina, la Editura Universităţii Suceava, 2001 È™¾± EvoluÅ£ia limbii române. De la origini până în secolul al XV-lea, Editura Casa CărÅ£ii de Åžtiinţă, Cluj-Napoca, 2015 (în colaborare). Invitat să È›ină două conferinÈ›e la Academia Română, Domnia Sa a ales să vorbească tot despre Bucovina: Bucovina: onomastică ÅŸ¾± istorie, publicată la Editura Academiei Române, în 2002, È™¾± Aron Pumnul – contribuÅ£ii la dezvoltarea limbii ÅŸ¾± culturii româneÅŸti din Bucovina, tipărită la Editura Academiei Române, în 2007. A urmat în 2013 volumul A fi naÈ›ional sau a nu fi, la Editura PIM, IaÈ™¾±, în 2013 È™¾±, în acelaÈ™¾± an, la Editura Academiei Române, s-a tipărit DicÈ›ionarul limbajului poetic al lui Octavian Goga, un exerciÈ›iu de pasiune È™¾± de tenacitate, o lucrare de înaltă È›inută È™tiinÈ›ifică, ce i-a adus autorului È™¾± cel mai prestigios premiu care se acordă în cultura noastră, Premiul Bogdan Petriceicu Hasdeu al Academiei Române în anul 2015.
   Pentru întreaga activitate didactică È™¾± È™tiinÈ›ifică a fost distins cu numeroase premii È™¾± diplome: Profesor evidenÈ›iat; Medalia de Aur a Universității „Ștefan cel Mareâ€� din Suceava; Diplomă de excelență a AsociaÈ›iunii pentru Literatura Română È™¾± Cultura Poporului Român, Despărţământul „Mihail Kogălniceanu“ IaÈ™¾±; Diploma de Onoare „UNIREA 150â€�, Diploma de excelență È™¾± Medalia „150 de ani de existență a Colegiului NaÈ›ional Unireaâ€� din FocÈ™ani; cetățean de onoare al comunei Câmpineanca; Premiul Academiei Române, în anul 2015.
   A vorbi despre profesorul Gheorghe C. Moldoveanu înseamnă a evoca o personalitate copleÈ™¾±toare, care a lăsat urme adânci în inimile tuturor celor l-au cunoscut. Spiritul analitic, enciclopedic, firea dinamică, umorul subtil, savoarea discursului plin de tâlcuri È™¾± de înÈ›elepciune, îngăduinÈ›a È™¾± blândeÈ›ea față de ceilalÈ›i, bunătatea, chipul senin, blând È™¾± binevoitor sunt doar câteva trăsături pe care le-au apreciat toÈ›i aceia care au avut privilegiul de a-l cunoaÈ™te.
   A plecat aseară (21 ianuarie 2020), discret, foarte discret, gândindu-se, poate, să nu ne tulbure sau măcar să nu ne tulbure prea tare. Și totuÈ™¾± plecarea Domniei Sale a căzut ca un trăsnet asupra comunității academice sucevene. ToÈ›i cei care l-au cunoscut, l-au preÈ›uit È™¾± l-au iubit, toÈ›i aceia care s-au bucurat de prietenia Domniei Sale se pot considera, pe bună dreptate, privilegiaÈ›i.
   Drum bun spre Cer, Domnule Profesor! Poate că È™¾± îngerii au nevoie de puÈ›ină gramatică.


