Propunerile ConsorÈ›iului Ìýuniversitar „Academica Plusâ€� privind standardele minimale necesare È™i obligatorii pentru conferirea calității de conducător de doctorat È™i a atestatului de abilitare, respectiv obÈ›inerea titlurilor universitare
Consorțiul universitar „Academica Plus�, format din Universitatea din Pitești, Universitatea „Ștefan cel Mare� din Suceava, Universitatea „Lucian Blaga� din Sibiu, Universitatea din Ploiești, Universitatea „1 Decembrie 1918� din Alba Iulia, Universitatea „Valahia� din Târgoviște, Universitatea din Oradea, Universitatea din Petroșani, Universitatea „Aurel Vlaicu� din Arad și Universitatea „Constantin Brâncuși� din Târgu-Jiu, vă transmite următoarele observații și propuneri privind standardele minimale necesare și obligatorii pentru conferirea calității de conducător de doctorat și a atestatului de abilitare:
PRINCIPII (care trebuie să guverneze realizarea standardelor minimale):
1. Crearea de șanse egale pentru cercetători și cadre didactice pentru a ocupa prin concurs un post în învățământ sau în cercetare;
2. Crearea de șanse egale pentru cadre didactice din aceeași ramură de știință/domeniu fundamental pentru promovarea în carieră, evaluarea individuală, acordarea salariilor diferențiate, acordarea gradațiilor de merit;
3. Eliminarea tuturor formulărilor improprii și echivoce care permit interpretări;
4. Existența unei structuri similare (A1, A2, A3) pentru toate comisiile, cu stabilirea unor ponderi raționale între cele trei tipuri de activități și a unui punctaj total.
OBSERVAÈšII GENERALE
1. Noile propuneri de standarde minimale necesare și obligatorii trebuie să răspundă solicitărilor exprimate atât de membrii comunității academice, cât și de reprezentanții instituțiilor de învățământ superior referitoare la 1) uniformizarea standardelor, 2) posibilitatea utilizării acestor criterii în metodologia de finanțare a universităților (implicit în evaluarea individuală, acordarea salariilor diferențiate, acordarea gradațiilor de merit), 3) asigurarea unui traseu de carieră cât mai asemănător pentru cadrele didactice universitare și pentru cercetători, din punctul de vedere al muncii prestate pentru îndeplinirea criteriilor minimale. Din păcate, constatăm că propunerile publicate nu vin deloc în întâmpinarea acestor necesități și exigențe.
2. Formularea criteriilor trebuie să fie fără echivoc pentru a nu permite interpretări diferite. Dacă standardele minimale sunt elaborate de CNADTCU, de aplicarea lor răspund rectorii, conform prevederilor legale în vigoare. Prin urmare, tocmai experiența aplicării lor de către rectori trebuie utilizată de noile comisii CNADTCU. Există multiple contestații, plângeri penale și acțiuni în instanță cauzate de ambiguitatea formulării tipului de activitate. Ex.: comisia 14, activitatea 2.4 „Granturi/proiecte câștigate prin competiție inclusiv proiecte de cercetare/consultanță (valoare de minim 10.000 Euro echivalenți)�.
3. FinanÈ›area învățământului superior utilizează drept indicator de calitate raportul dintre punctajul total al fiecărui cadru didactic È™i punctajul minim necesar pentru funcÈ›ia sa. Criteriul este folosit È™i de universități pentru evaluarea individuală, acordarea salariilor diferenÈ›iate, acordarea gradaÈ›iilor de merit. Constatăm, însă, că multe comisii nu au un punctaj total (prin urmare indicatorul devine inutilizabil pentru acest scop), iar la comisiile la care acesta există, valoarea sa È™i efortul de a-l realiza diferă foarte mult de la o comisie la alta, chiar È™i în cadrul aceleiaÈ™i ramuri de È™tiință.Ìý
4. Efortul depus de un cadru didactic sau cercetător pentru promovare trebuie să fie relativ similar, în special dacă discutăm de aceeaÈ™i ramură de È™tiință/domeniu fundamental. ÃŽn ANEXA 1 (ataÈ™ată) este prezentată o situaÈ›ie comparativă pentru comisiile 7, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 26 privind modul în care este punctat acelaÈ™i set simplu de activități (prezentate în coloana Exemplu), specifice oricărui inginer, indiferent de domeniul în care activează. ÃŽn această comparaÈ›ie, se observă că acelaÈ™i set de activități conduce la un grad de îndeplinire a punctajului minim pentru totalul A1+A2 ce variază, pentru un conferenÈ›iar, de la un minim de 0,487 la Comisia 16, pană la valoarea 1,541 la Comisia 26. Similar, pentru profesor, raportul variază de la 0,26 la 0,77, ceea ce înseamnă că, pentru promovare, efortul necesar unui inginer arondat comisiei 16 este de 3 ori mai mare decât al colegului arondat comisiei 26. Această situaÈ›ie este inadmisibilă în condiÈ›iile salarizării similare a celor doi È™i imposibil de gestionat È™i explicat de rector comunității sale. Chiar È™i dacă eliminăm extremele, ceea ce rămâne este încă inacceptabil. ÌýDISCUTÄ‚M DE INGINERI CARE SE AFLÄ‚ DE MULTE ORI ÃŽN ACEEAȘI FACULTATE, UNEORI ÃŽN ACELAȘI DEPARTAMENT. Putem accepta o specificitate care sa ducă la variaÈ›ii de ±20% a efortului, dar nu de 3 ori cât este în prezent.Ìý
5. În cadrul fiecărei comisii se remarcă diferențe semnificative între categoriile folosite de comisii pentru îndeplinirea punctajelor pentru fiecare dintre activitățile A1, A2 și A3. De exemplu, la comisiile inginerești, la activitatea A1, pentru unele comisii contează îndrumarele de laborator sau manuale în format electronic, ori coordonarea de programe de studii sau proiecte educaționale, iar la alte comisii nu, deși cu toții sunt ingineri. În ANEXA 2 se poate observa, comparativ, cât de mult diferă între comisiile inginerești condițiile minime în ceea ce privește publicarea de articole științifice.
6. Ponderile activităților A1 È™i A2 sunt semnificativ diferite chiar în comisii din aceeaÈ™i ramură de È™tiință. Activitatea unui cadru didactic universitar, fie că este vorba de conferenÈ›iar, profesor universitar sau coordonator de doctorat, este structurată pe două dimensiuni, în egală măsură semnificative pentru calitatea prestaÈ›iei sale profesionale. ÃŽn anumite standarde actuale este valorizată foarte bine activitatea de cercetare operaÈ›ională, dar este foarte puÈ›in apreciată activitatea didactică. Nu putem uita faptul că activitatea didactică stă la baza elaborării È™i publicării periodice a unor cursuri utile studenÈ›ilor, cursanÈ›ilor È™i comunității educaÈ›ionale, în general, dar È™i necesare pentru stimularea progresului È™tiinÈ›ific în domeniu. ÃŽn plus, elaborarea È™i revizuirea periodică a cursurilor reflectă contribuÈ›ia cea mai valoroasă a fiecărui cadru didactic, realizată nu la nivel de cercetare operaÈ›ională, ci de cercetare fundamentală. ÃŽn contradicÈ›ie cu cele menÈ›ionate anterior, există comisii unde activitățile de tip A1 nici măcar nu mai sunt introduse în standardele minimale (Comisiile 1, 4, 5, 7, 28). Este de neconceput faptul că acest criteriu lipseÈ™te cu desăvârÈ™ire din evaluarea unui conferenÈ›iar sau profesor universitar care dedică cel puÈ›in jumătate din timpul de lucru de 40 de ore săptămânal activității didactice. Din acest motiv, considerăm că publicarea unor cărÈ›i de specialitate sau cursuri universitare trebuie să fie unul din pilonii principali prin care se poate evalua, măcar parÈ›ial, activitatea didactică a unui conferenÈ›iar sau profesor universitar. ÌýLa Comisiile 25 È™i 30 activitățile nu sunt precizate riguros, la Comisia 31 există sigle care nu pot fi descifrate (CDI, DID, RIA). Stupefiant, la Comisia 30 lipseÈ™te activitatea A3 (esenÈ›ială în evaluarea universităților), ca È™i cum cercetarea filosofică nu ar avea nevoie de nici o recunoaÈ™tere internaÈ›ională. Ìý
7. Dimensionarea punctajului pentru CS II, în comparație cu cel pentru conferențiar, și, similar, pentru profesor, comparativ cu CS I, este mult disproporționată în favoarea cercetătorilor. Aceasta este o gravă discriminare, favorizând evident cariera unui cercetător, deși salariul său este comparabil cu cel al cadrului didactic echivalent. Un cadru didactic nu poate utiliza mai mult de 50% din timpul său de lucru pentru cercetare, în timp ce un cercetător folosește 100% din timpul său de lucru pentru cercetare. Așadar punctajul pentru activitatea A2 trebuie să fie de cel puțin 2 ori mai mare la cercetător comparativ cu punctajul pentru cadrul didactic echivalent. Sau admitem cu toții că durata în care poți să devii CS I este jumătate din durata în care poți să devii profesor universitar.
8. Majoritatea comisiilor prevăd punctaje totale egale (suma A1+A2+A3) pentru cele două categorii: cadre didactice È™i cercetători. Un cadru didactic utilizează cel puÈ›in 50% din timpul de lucru de 40 de ore pe săptămână pentru activități didactice È™i cel mult 50% pentru cercetare. Dacă punctajul pentru A1 nu este comparabil cu punctajul pentru A2 (lucru acceptabil È™i de interes pentru foarte multe comisii), atunci punctajul total pentru cadrul didactic nu poate fi egal cu cel al cercetătorului din cauza necorelării cu alocarea timpului de lucru. Se impune, pentru cercetător, un punctaj corelat cu cele 40 de ore săptămânale de activitate dedicate cercetării È™i, implicit, un punctaj corespunzător pentru recunoaÈ™terea internaÈ›ională.Ìý
9. Punctajele pentru activitatea A3 trebuie să fie corelate cu punctajele A1 și A2 atât pentru cadrul didactic, cât și pentru cercetător. Nu este admisibil ca punctajul pentru A3, cel al recunoașterii și impactului activității, să fie egal sau mai mare la cadrul didactic decât la cercetătorul echivalent, în condițiile în care cercetătorul are de îndeplinit la A2 (activitatea de cercetare) un punctaj semnificativ mai mare.
10. Principiul care trebuie să guverneze realizarea standardelor minimale trebuie să aibă în vedere crearea de condiÈ›ii egale pentru ca un CS III/CS II să poată candida pentru un post de conferenÈ›iar/profesor, tot aÈ™a cum un lector/conferenÈ›iar să poată candida pentru un post de CS II/CS I. Se impune asigurarea unui sistem de echivalări a activităților între A1 È™i A2, corelat cu timpul destinat activității didactice È™i de cercetare, în aÈ™a fel încât cele două categorii de posibili candidaÈ›i să aibă È™anse egale.Ìý
11. Modificarea standardelor minimale nu ar trebui să anuleze activitatea desfășurată anterior de cadrele didactice/cercetători prin modificarea listelor ce cuprind revistele indexate în BDI recunoscute. Considerăm că, dacă un cadru didactic/cercetător a publicat la un moment dat un articol într-o revistă care la acel moment era indexată în BDI recunoscute, atunci acest statut al revistei nu trebuie să fie unul tranzitoriu, cum prevăd anumite standarde actuale (ex. Comisia 28), ci permanent, întrucât nu putem exclude activitatea cadrului didactic/cercetătorului pe motivul că actualmente revista trebuie să facă dovada includerii în cel puÈ›in o bază de date dintre cele recunoscute prin prezentul ordin. Nu este vina cadrului didactic/cercetătorului că indexarea revistei se modifică anual È™i considerăm că trebuie să se È›ină cont de indexarea revistei la momentul publicării articolului.Ìý
12. Clasificarea editurilor pe categorii este un proces cu o periodicitate dificil de anticipat È™i, deseori, prea puÈ›in transparent pentru autori. Pe de altă parte, există È™anse foarte mari ca o carte cel puÈ›in tot atât de valoroasă din punct de vedere È™tiinÈ›ific cu una publicată la edituri incluse actualmente în categoriile A1, A2 sau B să fi fost publicată la o altă Ìýeditură. ÌýSe pune aici fireasca întrebare: ce judecăm prestigiul, reprezentativitatea, vizibilitatea editurii sau calitatea lucrării È™tiinÈ›ifice? Important este ca membrii comisiei să realizeze o analiză a cărÈ›ilor È™i o evaluare obiectivă, pe criterii epistemologice specifice domeniului, determinantă pentru aprecierea calitativă a acestora, indiferent de editura în care au fost publicate – practică existentă la nivel internaÈ›ional È™i confirmată la scară istorică. Ca atare, considerăm că acordarea punctajului aferent cărÈ›ilor publicate să respecte măcar clasificarea editurilor din momentul publicării, astfel încât publicaÈ›iile respective să nu fie eliminate după aplicarea prezentelor standarde. Ìý
PROPUNERI:
1. Utilizarea unui format comun pentru toate comisiile, cu indicatori cuantificați în puncte, cu aceleași unități de măsură a indicatorilor (ex.: nr pagini/nr autori).
2. Prezentarea condițiilor minimale după un format comun, separat de punctarea activităților.
3. Utilizarea unui punctaj total și a unui punctaj individual pentru A1, A2 și, respectiv, A3, la toate comisiile.
4. Utilizarea acelorași categorii și subcategorii pentru comisiile din aceeași ramură de știință/domeniu fundamental, la formarea punctajului pentru A1, A2 și A3, comisiile având libertatea de a folosi ponderi diferite într-o marjă rezonabilă (de exemplu ±20%) pentru categorii și subcategorii.
5. Folosirea aceluiași punctaj total și acelorași ponderi pentru A1 și A2, cel puțin pentru comisiile din aceeași ramură de știință / domeniu fundamental.
6. Corelarea punctajelor pentru cercetători și cadre didactice pentru A2 cu timpul de muncă alocat, din cele 40 de ore de lucru săptămânale. Punctajul minim pentru A2 la un cercetător trebuie sa fie cel puțin de două ori mai mare decât pentru cadrul didactic echivalent.
7. Corelarea punctajului pentru A3 în raport cu punctajul pentru A1 și A2 la cadre didactice și cercetători. Corelarea proporțională comparativă a punctajelor pentru A3 pentru cadre didactice și cercetători.
8. Diferențierea punctajului total A1+A2+A3 pentru cadre didactice și cercetători dacă punctajul pentru A1 nu este corelat cu timpul săptămânal alocat activităților didactice (minim 20 ore).
9. Asigurarea unui sistem de echivalări a activităților între A1 și A2, corelat cu timpul destinat activității didactice și de cercetare, în așa fel încât cele două categorii de posibili candidați, cadre didactice și cercetători, să aibă șanse egale.
10. Utilizarea în continuare a clasificării editurilor È™i indexării revistelor aflate în vigoare la momentul publicării cărÈ›ilor/capitolelor de cărÈ›i/articolelor È™tiinÈ›ifice de către cadrul didactic/cercetător.Ìý
Valentin POPA
Președinte al Consorțiului universitar „Academica Plus�
Rector al Universității „Ștefan cel Mare� din Suceava
Ìý
Anexa 1 – ComparaÈ›ii comisii activitățile A1 È™i A2
Anexa 2 – CondiÈ›ii minimale articole indexate ISI


