'/%3E%3C/svg%3E){kind=small}
În cadrul Zilelor Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava (2025), Biblioteca Universității și Facultatea de Litere și Științe ale Comunicării organizează conferința aniversară Biserica Română Unită – formatoare a elitelor intelectuale moderne în cultura noastră. 325 de ani de la unirea religioasă a românilor ardeleni cu Biserica Romei și expoziția de carte Succesiunea vârstelor intelectuale în Transilvania după unirea cu Biserica Romei.
Evenimentul va avea loc miercuri, 5 martie, începând cu ora 11:00, în Sala de lectură „Emanuel Diaconescu”, Corp E, Biblioteca 含羞草传媒.
Conferința va fi susținută de prof. univ. dr. Niculina Iacob, care va prezenta publicului și expoziția de carte. Cu această ocazie, participanții la eveniment vor putea vedea și o serie de cărți vechi, printre care ediția princeps a Bibliei de la Blaj (1795) și Biblia de la Sankt Petersburg (1819), aflate în colecția de carte rară a Bibliotecii Universității din Suceava. Vor putea răsfoi, de asemenea, prima gramatică a Academiei Române (1869) și primul dicționar academic al limbii române (1871-1876).
Printre altele, conferința va explica faptul că modernizarea culturii române a fost posibilă grație evenimentelor petrecute în Transilvania în jurul anului 1700. Visul lui Inochentie Micu-Klein de a face din Blaj o cetate de cultură românească s-a împlinit, iar cuvintele lui Mircea Eliade zugrăvesc cel mai bine rolul pe care l-a jucat „Mica Romă” a românilor în acest proces: „Făclia aprinsă la Blaj (…) n-a mai putut fi stinsă de atunci, şi nici nu se va stinge vreodată. Episcopul Inochentie Micu n-a trecut-o numai în mâinile vrednicului său urmaş, Petru Pavel Aron; el a încredinţat-o sutelor şi miilor de tineri ardeleni care au învăţat de atunci în Şcoalele Blajului. Odată trezită conştiinţa latinităţii noastre, nimeni şi nimic n-a mai putut-o nimici; de generaţii, ea face parte din însăşi conştiinţa noastră de Români. Limba, literatura şi cultura românească modernă poartă pecetea făurită de Blaj – cu câte lacrimi, cu cât sânge şi cu cât geniu o ştie numai istoricul care şi-a închinat viaţa cercetând această epocă eroică. Asemenea creaţii spirituale n-au moarte, căci ele s-au identificat cu însuşi geniul neamului care le-a dat naştere.” (Mircea Eliade, Omagiu Şcolilor din Blaj (1754-1954), Paris, 1955, p. 148)
