含羞草传媒

• Discurs – De ce Rom芒nia r膬m芒ne 卯n urm膬:听听

De ce Rom芒nia r膬m芒ne 卯n urm膬?

Andrei Marga
Discurs inaugural la primirea titlului de doctor honoris causa al Universit膬牛ii 鈥炁瀟efan cel Mare鈥� din Suceava

卯n 31 ianuarie 2011

Sunt sincer emo牛ionat s膬 primesc titlul de doctor honoris causa al Universit膬牛ii 鈥炁瀟efan cel Mare鈥�, g芒ndindu-m膬 la tradi牛ia de reflec牛ie din Bucovina 艧i la ini牛iativele acestei universit膬牛i. Vreau s膬 v膬 mul牛umesc din toat膬 inima pentru onoarea pe care mi-o face牛i 艧i s膬 procedez cu recuno艧tin牛膬 la sus牛inerea cuv芒ntului inaugural. 脦ntruc芒t provin din domeniul studiilor contemporane, 卯ndr膬znesc s膬 cred c膬 nu este tem膬 mai presant膬 pentru con艧tiin牛a unui cet膬牛ean rom芒n de ast膬zi dec芒t cea 卯nf膬艧urat膬 卯n 卯ntrebarea: 鈥瀌e ce Rom芒nia r膬m芒ne 卯n urm膬?鈥�.

Nu trebuie, desigur, s膬 cobor芒m 卯n timp p芒n膬 la Dinicu Golescu pentru a percepe acuitatea 卯ntreb膬rii. Este destul s膬-l citim pe Eminescu, care observa adesea superficialitatea devenit膬 obi艧nuin牛膬 la Carpa牛i: 鈥濶er膬bd膬tori cum suntem, nu ne-am deprins a cunoa艧te cum c膬 lucrurile luate din temei ar fi 艧i mai trainice 艧i mai folositoare 艧i totodat膬 cu mult mai ieftine dec芒t mul牛imea de forme goale care neav芒nd 卯n牛eles 艧i utilitate, cer mereu munc膬 de Sisif de a fi recunoscut鈥� (Eminescu, Opere, IV, Publicistic膬, Univers Enciclopedic, Bucure艧ti, 200, p. 449). Mai t芒rziu, Eminescu ad膬uga: 鈥炁�ara care, prin activitatea institu牛iilor ei, 卯ncurajeaz膬 ignoran牛a, neconsecven牛a, lipsa de caracter, ba le decoreaz膬 chiar, dovede艧te c膬 e 卯n descompunere鈥� (V, p. 29).

Dar acestea, se poate obiecta, 牛in de un trecut 卯ndep膬rtat. Numai c膬, 卯ntre timp, Rom芒nia nu a 卯ncetat s膬 r膬m芒n膬 卯n urm膬. Bun膬oar膬, 卯n 1907, 牛ara era r膬v膬艧it膬 de ultima r膬scoal膬 a 牛膬ranilor din Europa. Dup膬 primul r膬zboi mondial Rom芒nia r膬m膬sese ultima 牛ar膬 care emancipa evreii, iar 卯n anii treizeci, sub guvernul Goga 鈥� Cuza, 卯n 牛ar膬 se adoptau 卯ntre primele legi rasiale din Europa.

Nu au lipsit, desigur, izb芒nzi, dar 牛ara a continuat s膬 apar牛in膬 卯napoierii. 脦n vremuri mai noi, Rom芒nia a fost ultima din blocul sovietic care s-a eliberat, 卯n 1989, 艧i printre ultimele care au f膬cut reformele indispensabile 艧i au fost primite 卯n Uniunea European膬 艧i NATO. 脦n 2009-2011 Rom芒nia a luat cele mai gre艧ite m膬suri anticriz膬, iar acum a apucat v芒rtos ultimul loc 卯n Europa comunitar膬 la productivitatea muncii, venituri, nivel de trai 艧i locul de frunte la datorii f膬r膬 acoperire, la pre牛urile produselor 艧i la bolile cardiace. Opinia interna牛ional膬 este ast膬zi univoc膬: Rom芒nia este printre cele mai s膬race 牛膬ri ale Europei, cu o conducere nepriceput膬 艧i corupt膬.

S膬 ne plas膬m, 卯ns膬, 卯n istoria recent膬 (a艧a cum am f膬cut, de a艧tfel, 卯n volumul de prelegeri pe care le-am sus牛inut la M眉nchen 艧i Viena: Die Kulturelle Wende, Cluj, University Press, 2005). 艦tim c膬 卯n 牛膬rile din Europa R膬s膬ritean膬 a avut loc, 卯ntre cele dou膬 r膬zboaie mondiale, o dezbatere cu privire la calea de urmat. R膬spunsurile au fost variate, 卯ntre op牛iunea pentru specificul na牛ional, la un cap膬t al spectrului, 艧i op牛iunea pentru sincronizare ne卯nt芒rziat膬 cu Occidentul, la cel膬lalt cap膬t. Al doilea r膬zboi mondial a pus cap膬t acestei dezbateri. Dup膬 r膬zboi, marxismul r膬s膬ritean s-a considerat nu numai doctrin膬 a emancip膬rii sociale, dar 艧i vehicul al suprim膬rii evidentei r膬m芒neri 卯n urm膬 a Europei R膬s膬ritene fa牛膬 de Occidentul dezvoltat.

Cet膬牛enii 牛膬rilor Europei Centrale 艧i R膬s膬ritene au optat 卯n 1989 pentru abandonarea socialismului r膬s膬ritean 卯n favoarea societ膬牛ii deschise. Aceast膬 op牛iune a fost nu doar una politic膬, pentru un sistem ce permitea libert膬牛ile individuale, ci 艧i o op牛iune economic膬 艧i social膬 motivat膬 de 卯mprejurarea, din nou evident膬, c膬 nici politica postbelic膬 nu a suprimat r膬m芒nerea 卯n urm膬 a 牛膬rilor respective fa牛膬 de Occident.

E艧ecul marxismului r膬s膬ritean de a scoate 牛膬rile Europei R膬s膬ritene din 卯napoierea istoric膬 fa牛膬 de Occident a dus la relansarea 卯ntreb膬rii: de ce au r膬mas 卯n urm膬 牛膬rile din Europa R膬s膬ritean膬? Comunismul invocase ritual, ca r膬spuns, 鈥瀍goismul burgheziei autohtone鈥�, care nu 艧i-ar fi sacrificat interesul pentru ob牛inerea profitului cu investi牛ii reduse, 艧i 鈥瀒mperialismul鈥� marilor puteri, care s-ar fi preocupat de asigurarea domina牛iei 卯n detrimentul dezvolt膬rii zonei. 脦n 1989, aceast膬 argumentare s-a pr膬bu艧it, pierz芒ndu-艧i plauzibilitatea.

脦ntre timp, s-au profilat noi r膬spunsuri la 卯ntrebare. Ast膬zi, 卯n orice caz, concureaz膬 pe acest teren: adamsmithonismul 鈥� conform c膬ruia orice popor va folosi oportunit膬牛ile de a se afirma de 卯ndat膬 ce nu va mai fi 卯mpiedicat s膬 o fac膬; na牛ionalismul 鈥� dup膬 care na牛iunile se dezvolt膬 ele 卯nsele din momentul 卯n care nu mai sunt controlate de for牛e str膬ine; mondialismul (world system theory) 鈥� ce repune accentul pe efectele redistributive ale structur膬rii economice mondiale; teoria moderniz膬rii 鈥� ce scoate 卯n relief dependen牛a dezvolt膬rii de decizii interne 卯n favoarea unei moderniz膬ri ne卯njum膬t膬牛ite. 脦n acest context, o analiz膬 precis膬 a devenit din nou indispensabil膬 pentru cei care tr膬im 卯n Rom芒nia. Motivul este simplu: nu numai dup膬 comunism, dar 艧i dup膬 revenirea 卯n Europa unit膬 牛ara noastr膬 nu a 卯ncetat s膬 r膬m芒n膬 卯n urm膬. S膬 l膬rgim, 卯ns膬, cercetarea.

Europa actual膬 a 卯nceput s膬 se configureze 卯n secolele XI-XII1. Este 艧tiut c膬, anterior, centrele dezvolt膬rii au fost 卯n R膬s膬rit 鈥� 卯ncep芒nd cu Egiptul, Ierusalimul, Grecia antic膬. Dar deja 卯n secolele amintite Vestul 卯ncepe s膬 se desprind膬, l膬s芒nd 卯n urm膬 restul continentului. 脦n secolul al XVI-lea, 牛膬rile din Europa R膬s膬ritean膬 se plasau deja semnificativ 卯n urma 牛膬rilor occidentale sub aspectul produc牛iei economice, dezvolt膬rii tehnologice, diferen牛ierii sociale, urbaniz膬rii, ini牛iativelor culturale2. 泞膬rile r膬s膬ritene 卯ncepeau s膬 fie 鈥灻畁apoiate鈥�, iar r膬m芒nerea 卯n urm膬 nu a mai fost surmontat膬 nici p芒n膬 ast膬zi.

R膬spunsurile la 卯ntrebarea privind originile (cauzele) r膬m芒nerii 卯n urm膬 a 牛膬rilor din Europa R膬s膬ritean膬 fa牛膬 de Occident las膬 s膬 se observe urm膬toarea ordonare: a) r膬m芒nerea 卯n urm膬 precede epoca modern膬 艧i a fost generat膬 pe treptele istoriei anterioare, premoderne; b) slaba urbanizare 卯n consecin牛a ac牛iunii dezl芒nate a regilor, st膬p芒nilor feudali 艧i conduc膬torilor biserice艧ti, care nu au conlucrat la timp la crearea unei dinamici politice 艧i a unei atmosfere intelectuale favorabile dezvolt膬rii; c) dependen牛a de 牛膬rile dezvoltate ale Occidentului european 艧i de America; d) c膬derea sub domina牛ia otoman膬; e) contactul prea redus cu 牛膬rile Europei occidentale; f) c膬derea 牛膬rilor din Europa R膬s膬ritean膬 sub controlul viziunilor na牛ionaliste ale unei elite intelectuale ambi牛ionate s膬-艧i p膬streze domina牛ia; g) c膬derea acestor 牛膬ri sub socialismul r膬s膬ritean; h) dificult膬牛ile adapt膬rii la prerechizitele culturale 艧i comportamentale ale societ膬牛ii moderne; i) 卯nt芒rzierea implement膬rii de reforme ce favorizeaz膬 dinamica 艧i dezvoltarea. Avem ast膬zi ra牛iuni suficiente s膬 ne 卯ndoim de unele dintre aceste r膬spunsuri.

A艧 men牛iona mai 卯nt芒i faptul c膬 ast膬zi 鈥� a艧a cum am ar膬tat 卯n volumul Filosofia unific膬rii europene (2003) 鈥� 卯n mult discutata 鈥瀉partenen牛膬 la Europa鈥�, trebuie, prin for牛a st膬rilor de lucruri, s膬 oper膬m diferen牛ieri principiale. Anume, diferen牛ierea 卯ntre 鈥瀉partenen牛a geografic膬鈥� (sau situarea 卯n limitele date de Oceanul Atlantic, Mun牛ii Urali, Marea Mediteran膬, Oceanul 脦nghe牛at de Nord), 鈥瀉partenen牛a istoric膬鈥� (sau participarea la mi艧c膬rile care au dat formele institu牛ionale 艧i culturale ale Europei, de la crearea polisurilor, trec芒nd prin contactul cu tradi牛ia iudeo-cre艧tin膬, cu solu牛iile moderne 卯n cunoa艧tere, economie 艧i drept, la ap膬rarea fundamentelor societ膬牛ii libere), 鈥瀉partenen牛a institu牛ional膬鈥� (sau 卯ntruchiparea organiz膬rilor 艧i legisla牛iei societ膬牛ii deschise) 艧i 鈥瀉partenen牛a cultural膬鈥� (sau cultivarea unei atitudini 卯n cunoa艧tere 艧i 卯n via牛a practic膬 caracterizat膬 de 卯ncredere 卯n analiza factual膬, failibilism 艧i cultivarea spiritului critic)4. Mai trebuie men牛ionat c膬 unificarea european膬, desf膬艧urat膬 dup膬 al doilea r膬zboi mondial, se 卯nf膬ptuie艧te plec芒nd de la 牛膬rile cele mai dezvoltate ale Vestului european 艧i pune accentul decisiv pe apartenen牛a institu牛ional膬 艧i cultural膬 la Europa.

Se poate spune legitim c膬 dezvoltarea 牛膬rilor nu este condi牛ionat膬 strict geografic. Oric芒t de importante sunt resursele naturale, proximitatea fa牛膬 de mari c膬i de comunica牛ie 艧i celelalte componente ale condi牛ion膬rii geografice, acestea nu afecteaz膬 hot膬r芒tor dezvoltarea institu牛ional膬 艧i cultural膬. Destule 牛膬ri europene de ast膬zi au atins o dezvoltare institu牛ional膬 艧i o dinamic膬 ce le face competitive pe pie牛ele preten牛ioase ale inova牛iilor culturale 艧i tehnologiilor, f膬r膬 a dispune de un mediu geografic generos. Pe de alt膬 parte, sunt suficiente exemple de 牛膬ri europene care, de艧i nu au participat la 卯ndelungata istorie european膬 艧i nu pot invoca o substan牛ial膬 鈥瀉partenen牛膬 istoric膬鈥� la Europa, satisfac ne卯ndoielnic criteriile 鈥瀉partenen牛ei institu牛ionale鈥�. Trecutul nu a avut niciodat膬 o greutate fatal膬, iar experien牛e existente sus牛in ideea comprim膬rii trecutului 艧i a posibilit膬牛ii ie艧irii din trecut. Chiar dac膬 o tradi牛ie are importan牛膬 crucial膬 卯n dezvoltare, iar istoria anterioar膬 nu este de ignorat, atunci c芒nd se caut膬 explica牛ia st膬rii unor societ膬牛i este adev膬rat膬 constatarea c膬 trecutul nu 卯mpov膬reaz膬 艧i nu 卯mpiedic膬 dezvoltarea.

Cum a fost posibil膬, 卯ns膬, apari牛ia societ膬牛ilor occidentale, de care Estul european vrea s膬 se apropie? Cel pu牛in de la Hegel 卯ncoace avem 卯ncerc膬ri reluate de a da r膬spuns la 卯ntrebare, 卯n care 鈥瀘ccidental鈥�, 鈥瀖odern鈥�, 鈥瀋apitalism鈥� sunt echivalate. Motivul este la 卯ndem芒n膬: geneza lumii moderne nu este doar o problem膬 de istorie, ci o problem膬 identic膬 cu 卯ntrebarea 鈥瀋e avem de f膬cut pentru a deveni moderni?鈥�. Hegel a plasat explica牛ia 卯n con艧tiin牛a libert膬牛ii individuale, care, 卯n consecin牛a Reformei, s-a generalizat, dar a conceput evolu牛ia societ膬牛ii ca parte a istoriei spiritului. Comte a plasat-o 卯n afirmarea cresc芒nd膬 a 艧tiin牛ei moderne. Marx a plasat-o 卯n trecerea la tehnica ma艧inist膬, care ar fi pus 卯n mi艧care, treptat, rela牛iile din societate. Nietzsche a v膬zut 卯n cultura occidental膬, de asemenea, semnele unui triumf, desigur chestionabil dup膬 opinia sa, al mentalit膬牛ii 艧tiin牛ifice asupra miturilor. Max Weber i-a c膬utat originile mai ad芒nci 卯n motiva牛ia comportamentelor umane 艧i, prin acestea, 卯n eticile induse de viziuni cuprinz膬toare asupra lumii4. Iar 艧irul ilustr膬rilor poate continua5.

Ast膬zi, mai cu seam膬 pe baza oferit膬 de tranzi牛ia de la socialismul r膬s膬ritean la societatea deschis膬, putem constata c膬 牛膬ri cu condi牛ii similare de 鈥瀞tart鈥� au 卯nf膬ptuit 卯n ritmuri variate tranzi牛ia 艧i au ajuns 卯n stadii diferite. Condi牛iile generale de evolu牛ie au fost p芒n膬 acum acelea艧i: perioad膬 de pace 卯n Europa, disponibilitatea Occidentului la a sprijini tranzi牛ia 艧i la a-i premia pe silitori, ata艧area la Occident a devenit deviz膬 cvasigeneral膬 卯n R膬s膬rit. Putem da credit, pe de alt膬 parte, tezei lui Adam Smith, conform c膬reia orice popor are propensiune natural膬 spre progres, pe care 卯l va realiza de 卯ndat膬 ce nu sunt piedici. A艧a st芒nd lucrurile, se poate asuma c膬 diferen牛ele 卯nregistrate 卯ntre 鈥瀟ranzi牛iile鈥� diferitelor 牛膬ri se datoreaz膬, 卯n cele din urm膬, culturii care induce comportamente 艧i ac牛iuni. Dependen牛a abordat膬 mai 卯nt芒i de Max Weber 鈥� de la economie (艧i societate, de fapt) la etic膬 (艧i cultur膬, 卯n fond) pare s膬 se confirme 卯nc膬 o dat膬, 卯ntr-un context nou. Ipoteza (de la 卯nceput) profund膬 a autorului lucr膬rii Etica protestant膬 艧i spiritul capitalismului (1905) este sus牛inut膬 acum cu argumente suplimentare, chiar dac膬 卯n forma mai general膬 a condi牛ion膬rii culturale a comportamentelor 艧i, prin acest intermediu, a societ膬牛ilor6.

Tranzi牛ia a infirmat 卯nc膬 o dat膬 truismul conform c膬ruia 鈥瀌e la economie porne艧te totul鈥�, atest芒nd, 卯n schimb, dependen牛a cultural膬 a 卯nse艧i economiei. Cercet膬rile consacrate apari牛iei cre艧terii economice 卯n zorii epocii moderne au probat, de altfel, dependen牛a cre艧terii economice (m膬surat膬 卯n produsul pe cap de locuitor) de dezvoltarea libert膬牛ilor individuale 艧i emergen牛a libert膬牛ilor din cadrul institu牛ional 艧i vederile oamenilor. Douglas C. North, 卯n The Paradox of the West (1995), a argumentat c膬 鈥瀍艧ecurile organiz膬rii umane presupun nu doar 卯napoierea economic膬, ci 卯napoiere social膬, intelectual膬 艧i politic膬, de asemenea… Spre complexa interac牛iune dintre economic 艧i politic膬 trebuie s膬 卯ndrept膬m cercetarea cheilor care dau seama de ridicarea Occidentului. Merg芒nd 卯napoi un mileniu, cercet芒nd r膬d膬cinile libert膬牛ii moderne, trebuie s膬 privim, deopotriv膬, spre cadrul institu牛ional 艧i spre contextul intelectual din care au ie艧it percep牛iile care au ghidat ac牛iunile umane鈥�7. Cre艧terea economic膬 a depins, a艧adar, de cadrul institu牛ional, care, la r芒ndul s膬u, a depins de contextul intelectual configurat de reprezent膬ri culturale ale libert膬牛ii, ce au condi牛ionat percep牛iile celor care au ac牛ionat. Desigur c膬 oamenii ac牛ioneaz膬 conform 鈥瀒ntereselor鈥�, dar 艧i 鈥瀒nteresul鈥� cel mai propriu persoanei, 鈥瀒nteresul personal鈥�, nu este nicidecum ceva dat nemijlocit, ci mereu o variabil膬 intermediat膬 cultural.

脦n volumul Relativismul 艧i consecin牛ele sale (1998) am ar膬tat c膬 鈥瀌ac膬 卯ncerc膬m s膬 extragem din aceast膬 experien牛膬 (a genezei culturale a libert膬牛ilor NM) nivelele decisive pentru condi牛ionarea cultural膬 a cre艧terii economice, atunci sunt de considerat urm膬toarele: cre艧terea economic膬 exprimat膬 卯n produc牛ia pe cap de locuitor; regim de proprietate av芒nd ca nucleu proprietatea privat膬; cadru institu牛ional organizat 卯n jurul libert膬牛ii persoanelor 艧i al deriv膬rii voin牛ei publice din competi牛ia alternativelor; interpret膬ri ale vie牛ii sociale ce sus牛in acest cadru; interes personal de care este legat膬 con艧tiin牛a interesului personal; percep牛ie a realit膬牛ii condus膬 de disponibilitatea la 卯nv膬牛are; ac牛iune de satisfacere a interesului personal; disponibilitatea la 卯nv膬牛are; percep牛ia orientat膬. Aceast膬 鈥瀌ecupare鈥� atest膬 cu for牛a eviden牛ei dependen牛a cultural膬 鈥� 卯nc膬 o dat膬: dependen牛a de acea cultur膬 care induce comportamente 艧i ac牛iuni 鈥� a moderniz膬rii.8

Putem acum, dup膬 ce ne-am asigurat un punct de sprijin 卯n ceea ce prive艧te condi牛iile de posibilitate ale societ膬牛ilor occidentale, s膬 revenim la r膬spunsurile la 卯ntrebarea 鈥瀌e ce au r膬mas 卯n urm膬 牛膬rile din Europa R膬s膬ritean膬?鈥� Ce valoare au aceste r膬spunsuri la o confruntare cu datele istoriei?

La sf芒r艧itul anilor nou膬zeci, s-a f膬cut din nou o analiz膬, 卯n SUA. Rezultatul prim este lucrarea The Origins of Backwardness in Eastern Europe. Economics and Politics from Middle Ages Until the Early Twentieth Century (1989), al c膬rei r膬spuns poate fi rezumat astfel: r膬m芒nerea 卯n urm膬 a Europei R膬s膬ritene precede absorb牛ia ei 卯n sistemul mondial 艧i trebuie explicat膬 lu芒nd 卯n seam膬 istoria diferit膬 a regiunilor Europei; explica牛ia (ce trebuie s膬 r膬spund膬 la 卯ntrebarea simpl膬 de ce Albania a avut o evolu牛ie at芒t de diferit膬 de Elve牛ia) rezid膬 卯n apari牛ia 卯n Vest a unei 鈥瀋onstela牛ii politice 艧i atmosfere intelectuale鈥�, ca urmare a jonc牛iunii ora艧elor, regilor, lorzilor 艧i bisericii, ce a imprimat un dinamism specific, 卯n vreme ce 鈥濫astern Europe lacked many of the prerequisities for such development鈥�; din secolul al XVI-lea se formeaz膬 鈥歱eriferia鈥� Europei, ce include R膬s膬ritul, 艧i r膬m芒ne 卯n urma restului; nici politicile ulterioare na牛ionaliste, nici socialismul nu au putut 卯nl膬tura r膬m芒nerea 卯n urm膬 a R膬s膬ritului; 鈥瀌ependen牛a鈥� nu a fost niciodat膬 cauz膬 a r膬m芒nerii 卯n urm膬 ca atare, ci mai cur芒nd prilej de avantaje economice, chiar dac膬 鈥瀟he contact with the west, whether in sixteenth century Poland, or in late nineteenth 鈥� century Romania, did not automatically bring the benefits of progress鈥�9; 鈥減olitical dependency is not, by itself, a meaningful predictor of economic dynamism鈥�10; 鈥渆conomic limitations have set boundaries for political action, not vice versa鈥�11; circumstan牛ele politice 鈥� 卯n primul r芒nd eforturile elitelor na牛ionaliste de a domina, care au condus la irosirea proiectelor 艧i la rate de schimb favorabile sponsorilor lor occidentali 鈥� au avut efectul decisiv asupra dezvolt膬rii economice.

R膬spunsul de mai sus12, care pune 卯ntreaga greutate pe 鈥瀋onstela牛ia politic膬鈥� (卯n fapt, pe calitatea deciziilor 艧i a deciden牛ilor) 艧i 鈥瀉tmosfera intelectual膬鈥�, este nu numai confirmat, ci chiar 卯nt膬rit de experien牛a tranzi牛iei din Europa Central膬 艧i R膬s膬ritean膬. Tranzi牛ia s-a desf膬艧urat 卯ntre 1989 艧i 2004, 卯n condi牛ii interna牛ionale probabil unice 卯n istoria de p芒n膬 acum a Europei: ne afl膬m 卯nc膬 卯n cea mai lung膬 perioad膬 de pace din istoria continentului, iar autonomia de decizie a na牛iunilor europene nu a fost niciodat膬 at芒t de larg膬. Niciodat膬 propria evolu牛ie nu a depins 卯n at芒t de mare m膬sur膬 de propriile proiecte 艧i eforturi 鈥瀒nterne鈥� ale 牛膬rilor respective. Faptul c膬 艧i 卯n urma tranzi牛iei au r膬mas diferen牛e semnificative 卯ntre Europa R膬s膬ritean膬 艧i restul continentului, c膬 r膬m芒nerea 卯n urm膬 continu膬, ba 卯n Rom芒nia s-a 艧i accentuat din 2009, justific膬 tragerea de concluzii noi.

Din ra牛iuni suplimentare 鈥� perioada de autonomie de decizie a na牛iunilor Europei R膬s膬ritene 艧i instalarea condi牛iilor globaliz膬rii 鈥� abordarea na牛ionalist膬 a problemelor 牛膬rilor din regiune este 卯n contratimp cu evolu牛ia istoric膬 european膬. Din ra牛iuni ce 牛in de situa牛ia interna牛ional膬 鈥� cea mai lung膬 perioad膬 de pace din istoria Europei 艧i disponibilitatea Occidentului la a sprijini tranzi牛ia spre societ膬牛i deschise 卯n Europa R膬s膬ritean膬 鈥� este infirmat膬 abordarea mondialist膬 ce pleac膬 de la 鈥瀟eoria sistemului mondial鈥�. Dezvoltarea se dovede艧te a fi dependent膬 de for牛ele interne. 艦i 卯n situa牛ia 卯n care structura economiei mondiale aduce avantaje 艧i dezavantaje, nimeni nu este 卯mpiedicat s膬-艧i ia deciziile adecvate. 脦mprejurarea c膬 卯n chiar condi牛iile autonomiei de decizie a na牛iunilor 艧i ale disponibilit膬牛ii 牛膬rilor occidentale la a sprijini tranzi牛ia, 牛膬rile Europei R膬s膬ritene au luat decizii discutabile (de pild膬, favorizarea 卯n alegeri a for牛elor ce legau mai cur芒nd cu trecutul 艧i, mai recent, c膬derea, precum 卯n Rom芒nia, sub regimuri controlate de incompeten牛i 艧i demagogi, care amintesc de pagini sumbre ale istoriei) arat膬 c膬 abordarea adamsmithonian膬 este, 卯n cel mai bun caz, o generoas膬, dar naiv膬, presupozi牛ie. Autonomia de decizie, se dovede艧te a fi numai o condi牛ie, inevitabil insuficient膬, a dezvolt膬rii. Alte condi牛ii 鈥� acumularea de capital pentru investi牛ii, democratiz膬ri 艧i descentraliz膬ri ale deciziilor, o cultur膬 institu牛ional膬, o politic膬 a valorilor, guvernan牛i califica牛i, o cultur膬 a libert膬牛ii, motiva牛ii pentru efort disciplinat 艧i ac牛iuni bazate pe cunoa艧tere 鈥� r膬m芒n, de asemenea, importante. Acestea sunt con牛inute 卯n teoria moderniz膬rii.

Nu prezint aici teoria moderniz膬rii. Am f膬cut-o, cu actualizarea de rigoare, 卯n volumul Cotitura cultural膬. Consecin牛e filosofice ale tranzi牛iei (2005). Vreau s膬 m膬 concentrez acum asupra a ceea ce analiza cea mai recent膬 a dat drept cauz膬 a r膬m芒nerii 卯n urm膬 a Europei R膬s膬ritene: 鈥瀋onstela牛ia politic膬 艧i atmosfera intelectual膬鈥�. Dac膬 este s膬 st膬ruim 卯n actualitatea noastr膬, ce lacune are 鈥瀋onstela牛ia politic膬鈥� din Rom芒nia de ast膬zi? Ce neajunsuri afecteaz膬 鈥瀉tmosfera intelectual膬鈥�? Dar, 卯nainte de orice, cum arat膬 Rom芒nia acum?

Dup膬 ce administra牛ia Constantinescu-Is膬rescu a repus Rom芒nia pe direc牛ia cre艧terii economice (卯n 2000), iar 牛ara noastr膬 primise (卯n 1999) invita牛ia de aderare la Uniunea European膬, s-au 卯nregistrat cre艧teri economice 艧i reforme institu牛ionale semnificative, iar sub guvernele Conven牛iei Democratice 艧i ale Partidului Social Democrat s-au 卯nchis capitolele de negociere cu Uniunea European膬. 泞ara a devenit 卯n mod benefic membr膬 a Uniunii Europene 艧i a NATO. 翱辫辞谤迟耻苍颈迟膬牛颈le oferite de aceste integr膬ri au fost irosite, 卯ns膬, din 2009 卯ncoace. Bilan牛ul actualei guvern膬ri este cel mai negativ din istoria recent膬. Rom芒nia a fost adus膬 cu repeziciune 卯n cea mai grav膬 criz膬 a istoriei ei moderne 鈥� o criz膬 indigen膬 multipl膬 (o criz膬 economic膬, de capacitate administrativ膬, de calificare a reprezentan牛ilor, de motiva牛ie). Ponderea popula牛iei active s-a redus sub linia de plutire. 脦ndatorarea (care trece de 90 de miliarde de euro) este cea mai mare din istoria 牛膬rii. 脦n numai doi ani PIB-ul s-a pr膬bu艧it cu o treime. Institu牛iile statului s-au degradat. Nu conteaz膬 ce voteaz膬 cet膬牛enii, ci cum se num膬r膬 voturile. Aproape fiecare institu牛ie a fost smuls膬 din rostul firesc (vedem, de pild膬, lideri jude牛eni de partid repezindu-se la Ierusalim s膬 aduc膬 lumina sf芒nt膬 spre a-i manipula electoral pe ni艧te s膬rmani sau, ca o culme european膬 a prostului gust, desen芒nd pe mun牛i, cu trupul bietelor oi, numele conduc膬torului de ocazie!). Justi牛ia este presat膬 la politizare, 艧coala la fel, amintind de anii cei mai negri ai Europei. Emigrarea a devenit din nou orizont de via牛膬. Prestigiul liderilor este cel mai jos 卯n era postbelic膬. Incapacitatea acestora de a concepe 艧i dezbate solu牛ii a devenit proverbial膬. Ideologia arunc膬rii vinov膬牛iei pe fantasme (鈥瀏reaua mo艧tenire鈥�, 鈥瀋riza mondial膬鈥�, 鈥瀌iscriminarea european膬鈥�, 鈥瀘pozi牛ia de st芒nga鈥� etc.) prolifereaz膬 pe scar膬 f膬r膬 precedent.

S膬 d膬m cuv芒ntul evalu膬rilor f膬cute de la distan牛膬, deci obiectiv, nu de cei implica牛i 卯n situa牛ie. Rom芒nia va suferi mai mult 卯n criz膬 datorit膬 nevoii stringente de investi牛ii externe 艧i 鈥瀒ncompeten牛ei deciden牛ilor鈥�, scria 鈥濼he Economist鈥� (2008). 泞ara este vecin膬 鈥瀒ncapacit膬牛ii administrative鈥�, spunea Comisia European膬 (2009). La Washington se vorbea de eventualitatea 鈥瀎alimentului鈥� (2010). Liderii 牛膬rii sunt 鈥炁焟echeri鈥�, autori ai unor decizii 鈥灻畁tunecate鈥�, cu realiz膬ri 鈥瀍femere鈥�, ne informeaz膬 鈥濼he Economist鈥� (2010). Cel mai recent, reprezentan牛ii FMI 鈥� care au sponsorizat direc牛ia perceptibil gre艧it膬 de combatere a crizei de c膬tre autorit膬牛ile actuale ale 牛膬rii (cum am ar膬tat 卯n Criza 艧i dup膬 criz膬, 2009)13 鈥� m膬rturisesc decep牛ia c膬 m膬surile nu dau rezultate. Nu cumva aceste evalu膬ri 鈥� la care se pot ad膬uga multe altele, unele chiar mai drastice 鈥� spun ceva despre 鈥瀋onstela牛ia politic膬鈥� din Rom芒nia actual膬?

S膬 privim mai 卯ndeaproape aceast膬 鈥瀋onstela牛ie鈥�. Oric芒t de 卯ng膬duitori vrem s膬 fim, ca cet膬牛eni loiali, nu putem s膬 nu observ膬m c膬 卯n epoca conjug膬rii energiilor Rom芒nia este 鈥瀏uvernat膬 prin antagonizare鈥�: sunt mobiliza牛i 卯ntreprinz膬tori priva牛i contra bugetari, tineri contra celor mai pu牛in tineri, p膬rin牛i 卯mpotriva cadrelor didactice, civili contra militari. Rezultatele se v膬d: o descompunere a societ膬牛ii, cu efecte dramatice. 脦n plus, Rom芒nia nu are ast膬zi putere legitim膬, chiar dac膬 se invoc膬 o legalitate chinuit膬: un guvern demis de parlament este reinstaurat, for牛芒nd regulile, dup膬 ce un partid cu pu牛in peste treizeci de procente, dintr-o participare la vot de patruzeci de procente, ia decizii f膬r膬 dezbatere (public膬 艧i parlamentar膬) 艧i fraud芒nd votul, iar pre艧edintele pierde alegerile 卯n 牛ar膬, dar se instaleaz膬 dup膬 ce Europa este l膬sat膬 uimit膬 de viteza de vot din ambasadele 牛膬rii. Rom芒nia trece la 鈥瀙re艧edin牛ie african膬鈥� 艧i la 鈥瀞istemul pretorian鈥� 鈥� ca s膬 m膬 exprim 卯n termenii dreptului constitu牛ional 鈥� o pre艧eden牛ie care demonteaz膬 partide 艧i croie艧te o democra牛ie aritmetic膬, pentru a se 卯nconjura de activi艧ti ce amintesc, prin obedien牛膬 艧i sp膬lare a creierului, de dictonul de trist膬 amintire 鈥濵ussolini ha sempre ragione鈥�. Putem continua descrierea patologiei politicii actuale a Rom芒niei, dar o las 卯n seama interven牛iilor mele anterioare.

De ce se 卯nt芒mpl膬 toate acestea 卯n Rom芒nia de ast膬zi? Ca de obicei, sunt multe ipoteze: c膬 s-ar tr膬i efectele 卯nt芒rziate ale comunismului, c膬 s-ar pl膬ti costurile a dou膬zeci de ani de erori, c膬 ar fi un context interna牛ional neprietenos etc. Nimic mai fals! Nimic mai riscant, 卯ns膬, dec芒t efortul puterii de a 卯nlocui discu牛ia despre incompeten牛a 艧i e艧ecul guvern膬rii actuale cu ideea 鈥瀝eformei statului鈥�. Nu insist aici asupra relu膬rii 鈥� destul de incult, de altfel 鈥� a sentin牛elor (鈥濪e ce le e fric膬 nu sc膬p膬!鈥�, 鈥濾rem s芒nge proasp膬t!鈥� etc.) lui Hitler 艧i a n膬ravurilor (legi ce constau 卯n nega牛ii 艧i interdic牛ii, instrumentalizarea religiei 艧i a legisla牛iei etc.) regimului lui Musssolini (rezult芒nd un 鈥濵ussolini de Babadag鈥�, desigur!). M膬 limitez la a reafirma c膬 ar trebui explorat膬 鈥瀋onstela牛ia politic膬鈥� de ast膬zi cu ajutorul ipotezei lui Thomas Mann. Se 艧tie c膬 celebrul romancier a avertizat 鈥� deja pe c芒nd F眉hrer-ul avea, 卯n sondaje, prezumabil, un procent foarte ridicat 鈥� c膬 se preg膬te艧te catastrofa Germaniei. 脦n 1945, 卯n cronica sa de la Vocea Americii, Thomas Mann ar膬ta c膬 Germania a fost luat膬 sub control, vreme de doisprezece ani, de cei mai pu牛in califica牛i 艧i mai corup牛i (鈥瀌ie Untersten鈥� 卯n frumoasa limb膬 german膬!) 艧i a fost condus膬 la catastrof膬14. Putem aduce argumente abundente pentru a spune c膬 Rom芒nia a intrat pe acest curs, de a se l膬sa condus膬 de c膬tre cei mai nepotrivi牛i, iar rezultatele sunt vizibile 艧i, 卯n continuare, anticipabile.

S膬 privim mai 卯ndeaproape 鈥瀉tmosfera intelectual膬鈥� din 牛ar膬. Nu fac caz acum de 卯mprejurarea c膬 la noi se dau intelectuali tot felul de neispr膬vi牛i f膬r膬 oper膬, pe care nimeni nu i-a solicitat, 卯n 牛ar膬 sau 卯n afar膬, pentru a fi angaja牛i 艧i care s-au c膬牛膬rat pe treptele demnit膬牛ilor publice. Intelectualul la propriu are o oper膬 reflexiv膬 艧i, 卯n plus, cum spunea Bronislaw Gyeremek la Cluj, 鈥瀞e dedic膬 celorlal牛i鈥�. Privind situa牛ia din Rom芒nia, se pune 卯ntrebarea: c芒牛i dintre cei care ocup膬 func牛ii 卯n institu牛ii de cultur膬 au oper膬 艧i se dedic膬 celorlal牛i? 脦n fapt, 鈥瀒ntelectualul oportunist 艧i fripturist鈥�, lipit de puterile zilei 艧i stigmatizat de clasicii culturii rom芒ne艧ti moderne ocup膬 o prea mare suprafa牛膬.

Pe scen膬 i se al膬tur膬 鈥瀒ntelectualul dep膬艧it de proces鈥�, care pretinde mereu proceduri, dar nu vrea s膬 vad膬 realitatea social膬. El se face c膬 nu observ膬 c膬 艧i Nicolae Ceau艧escu cerea s膬 fie dus 卯n fa牛a M膬rii Adun膬ri Na牛ionale, cu toate c膬 r膬spunderea acestuia pentru situa牛ia dezastruoas膬 a 牛膬rii era incontestabil膬. Apoi, pe scen膬 este vocal 鈥瀒ntelectualul 卯n艧el膬rii鈥�, care vrea s膬 mute discu牛ia de la r膬spunderea celor care conduc ast膬zi 牛ara, 卯n istorie, clam芒nd tot felul de falsuri (鈥瀗u avem elite鈥�, 鈥瀞untem dup膬 dou膬zeci de ani de gre艧eli鈥�. 鈥瀉m avea instabilitate politic膬 dac膬 am demite administra牛ia actual膬 a 牛膬rii鈥� etc.) sau cer芒nd lini艧te 艧i speran牛膬. Vine, 卯n sf芒r艧it, 鈥瀒ntelectualul t膬inuit al puterii鈥�: el aplic膬, precum neinspiratul Heidegger, fenomenologia pentru a ne convinge de spontaneitatea pre艧edintelui, umfl芒nd vizibil prea sub牛irelele calit膬牛i ale persoanei.

Opinia mea este c膬 intelectualitatea din Rom芒nia ar trebui s膬 ia 卯n seam膬 iar膬艧i 艧i iar膬艧i ceea ce Seton Watson scria 卯n 1945: 鈥瀟oate tr膬s膬turile men牛ionate, mizeria 牛膬ranilor, brutalitatea birocratic膬, educa牛ia fals膬 艧i o clas膬 privilegiat膬 c膬reia 卯i lipse艧te orice sim牛 al responsabilit膬牛ii sociale, ai c膬ror cei mai privilegia牛i membri au fost gata s膬-艧i tr膬deze de la o zi la alta principiile, 卯n schimbul unei primiri la liderul suprem, toate acestea au existat 卯n Rom芒nia 卯n grad proeminent鈥�15 (Seton Watson, Eastern Europe between the wars,1945). 脦n mod perceptibil, la noi, este nevoie ast膬zi de o 鈥瀝evizie cultural膬鈥�, care s膬 卯nceap膬 cu atitudinea intelectualit膬牛ii. O redau succint cu c芒teva sintagme. Toma d鈥橝quino ar膬ta c膬 nespunerea adev膬rului (鈥瀙rostia鈥� 卯n limbajul s膬u) este 鈥瀙膬cat鈥�16. Recent, nu altcineva dec芒t Angela Merkel scria: 鈥瀋re艧tinismul nu este apolitic鈥�17, 卯nc芒t, prin implica牛ie, concep牛ii cu mai pu牛in膬 substan牛膬 moral膬 sunt 艧i mai pu牛in apolitice.

La noi, mul牛i intelectuali 卯艧i ascund oportunismul sub deviza 鈥瀍u sunt apolitic鈥�. S膬 o spunem direct: Rom芒nia este singura 牛ar膬 卯n care apolitismul a ocupat scena dup膬 1989, iar 牛ara noast膬 o duce, ca efect, cel mai r膬u dintre cele cu evolu牛ie istoric膬 asem膬n膬toare. 脦n fapt, trebuie f膬cut膬, 艧i 卯n cultura rom芒n膬, distinc牛ia dintre apartidism 艧i apolitic: po牛i s膬 nu fii 卯ntr-un partid sau altul, dar nu po牛i s膬 fi apolitic! S膬 o spunem 艧i mai direct: tr膬im, 卯n definitiv, 卯ntr-o Rom芒nie ce r膬m芒ne 卯n urm膬 datorit膬 鈥瀋onstela牛iei politice鈥� 艧i 鈥瀉tmosferei intelectuale鈥�. Suntem o 牛ar膬 卯n care via牛a oamenilor trece, vr芒nd鈥搉evr芒nd, prin decizii politice, ca oriunde 卯n lumea civilizat膬. Nu este oare mai f膬r膬 de 鈥瀙膬cat鈥� s膬 lu膬m 卯n seam膬 aceast膬 situa牛ie 艧i s膬 chestion膬m politica, 卯n loc s膬 ne prefacem c膬 nu avem de a face cu politica 艧i s膬 accept膬m adesea 卯n t膬cere ceea ce nu este acceptabil? Cu aceast膬 卯ntrebare 卯nchid cuv芒ntul meu, ad膬ug芒nd doar promisiunea, ca nou membru al comunit膬牛ii Universit膬牛ii din Suceava, de 鈥瀉 lua lucrurile din temei鈥�, mereu, ca s膬-l citez pe Eminescu, fiul cel mai profilat de p芒n膬 acum al Bucovinei.

Note: